Google

Wednesday, 29 October 2008

Stefan Paun nu mai e cu noi. Rolul sau de vorbitor s-a terminat


Se spune ca inceputul intelepciunii este tocmai moartea. De obicei definim sfarsitul existentei noastre in lumea aceasta ca pe un final abrupt, clar, radical si fara drept de apel. Si plangem si ne jelim, si ne tanguim in marea noastra nerabdare si lipsa de apreciere a ceea ce vrea Dumnezeu cu fiecare dintre noi. Pana la urma ceea ce suntem fiecare sunt doar urmele pe care semenii le lasa asupra noastra, pe sufletul nostru. Urma pe care o lasam trebuie sa fie luminoasa, curata, plina de amintiri placute.
Un dialog placut, arsenalul de argumente, elocinta si rabdarea didactica a unui om ca Stefan Paun mi-au intarit convingerea ca, pana si astazi, mai poti fi rafinat, usor boem, mai poti sa iti doresti sa fii elegant si boier. Tot el mi-a aratat ca poti convinge si te poti lasa convins. Demonstra elegant ca doar ideea buna si luminata poate lasa o amprenta reala asupra cuiva.
Avem in comun prenumele. Avem in comun amintiri dintre cele mai placute de acasa si de prin tara.
Dumnezeu, in marea Sa intelepciune, m-a lasat pe mine aici sa ma mai inteleptesc si sa traiesc cu speranta in revederea ce va veni.
Maine la ora 12 Stefan isi ia ramas bun de la aceasta lume. Este depus la biserica Sf. Cuvioasa Parascheva, de pe Strada Unirii din Botosani si va fi inhumat la Cimitirul Pacea.
Dumnezeu sa il ierte.

3 comments:

Derzis Kotys said...

Stefan imi dadea speranta, stiam ca odata ce el va ajunge acolo sus va schimba discursul politic romanesc. Cu adevarat avea un rol de vorbitor, mai mult avea un dar de la Dumnezeu. Nu puteai sa nu ramai mut si sa-l asculti si sa-l admiri atunci cand vorbea. Mereu vesel, curios si sociabil, Stefan reusea sa iti transmita gandurile sale bune.

Doamne iarta-i pacatele si odhineste-l in pace!

Anonymous said...

Suntem fam Draghia , medicii ce l-au diagnosticat , tardiv, cu diagnosticul real.Tot ce am citit pe acest blog este cit se poate de real , dar am intrat aici pentru a arata si o alta fata a lui Stefanel , pe care poate nu multi au putut sa o vada sau sa afle de ea . Cea a BARBATULUI Stefan Paun . In general putin pot sa vada ce vede un medic la capatul pacientului , dar si mai putin pot luat lectii de la modul in care intelege si se poarta acesta, mai ales cind moartea pindeste dupa colt , hidosa si ascutind coasa.Stefan a inteles devreme acest lucru cu intuitia si inteligenta lui , si nu cred ca a fost pacalit de incercarile noasrtre de a face ca suferinta sa-i fie mai plina de sperante .Demnitatea si bunul simt l-au caracterizat pina la capat, si a fost o lectie pe care am invatato de la un tinar de 25 de ani . Sunt lucruri care nu pot fi povestite in cuvinte dar care ramin in sufletul nostru ca o cale de urmat.E adevarat ca suntem ceea ce cred toti ceilalti despre noi .Toti murim dar ce ne diferentiaza in aceasta trecere este felul cum murim, asa ca Stefanel, cu demnitate si resemnare sufleteasca , dupa o lupta crunta pina la ultima picatura de viata, sau ca majoritatea dintre noi .Am invatat sa fiu Barbat de la Stefan si ma rog sa pot sa fiu ca el .Tot el i-mi spunea , pe patul spitalului "ca viata este ca o petrecere , care chiar daca nu e ce te astepti , daca tot te afli acolo trebuie sa dansezi ". Am mai invatat sa fiu demn si sa privesc viitorul in fata si cu zimbetul pe buze.A-si mai avea o rugaminte : de acolo unde te aflii, priveste inainte si alege , daca poti, tot ce e mai bun pentru tine !
TE IUBIM SI TE RESPECTAM CIT PUTEM NOI CEI DE AICI
Alina si Florin

Anonymous said...

Aveti perfecta dreptate in ceea ce ati scris. Sunt sigur ca Stefan e acolo sus acum si are grija de noi. O discutie scurta cu cineva din familie in preziua inmormantarii mi-a confirmat cele scrise de anonim. A simtit ca pleaca. Era prea intelogent si constient de sine ca sa se lase pacalit. Marea sa calitate era simtul masurii. A stiut ca pleaca si a stiut sa faca din asta o chestiune normala.

Blog Widget by LinkWithin