Stefan Paun nu mai e cu noi. Rolul sau de vorbitor s-a terminat

Se spune ca inceputul intelepciunii este tocmai moartea. De obicei definim sfarsitul existentei noastre in lumea aceasta ca pe un final abrupt, clar, radical si fara drept de apel. Si plangem si ne jelim, si ne tanguim in marea noastra nerabdare si lipsa de apreciere a ceea ce vrea Dumnezeu cu fiecare dintre noi. Pana la urma ceea ce suntem fiecare sunt doar urmele pe care semenii le lasa asupra noastra, pe sufletul nostru. Urma pe care o lasam trebuie sa fie luminoasa, curata, plina de amintiri placute.
Un dialog placut, arsenalul de argumente, elocinta si rabdarea didactica a unui om ca Stefan Paun mi-au intarit convingerea ca, pana si astazi, mai poti fi rafinat, usor boem, mai poti sa iti doresti sa fii elegant si boier. Tot el mi-a aratat ca poti convinge si te poti lasa convins. Demonstra elegant ca doar ideea buna si luminata poate lasa o amprenta reala asupra cuiva.
Avem in comun prenumele. Avem in comun amintiri dintre cele mai placute de acasa si de prin tara.
Dumnezeu, in marea Sa intelepciune, m-a lasat pe mine aici sa ma mai inteleptesc si sa traiesc cu speranta in revederea ce va veni.
Maine la ora 12 Stefan isi ia ramas bun de la aceasta lume. Este depus la biserica Sf. Cuvioasa Parascheva, de pe Strada Unirii din Botosani si va fi inhumat la Cimitirul Pacea.
Dumnezeu sa il ierte.